NECTÁR s. n. 1. (mit. gr.) băutură a zeilor, despre care se credea că face nemuritor pe cel care o gustă. 2. suc dulce secretat de unele glande ale florilor. 3. (fig.) băutură fermentată; licoare. (< fr., lat. nectar, gr. nektar, germ. Nektar) Vezi definitia »

falaitár (falaitári), s. m. – Servitor călare care mergea înaintea trăsurii. – Var. fălăitar. Germ. Vorreiter, prin intermediul rus. foreitor (DAR) sau din mag. fellajtár (Cihac, II, 497), cf. sb. feletar, din mag. (Daničič, III, 48). Pare identic cu falet, s. n. (atelaj din două perechie de cai, cu servitori (fr. piqueurs) călare pe aceștia): După Bogrea, Dacor., IV, 813, acest ultim cuvînt ar fi germ. Valet „servitor”; pare mai curînd o formație retrogradă și arficială de la falaitar, încrucișare cu Valet. Vezi definitia »

PERIGLANDULÁR, -Ă adj. în jurul unei glande. (< fr. périglandulaire) Vezi definitia »

EBOȘOÁR s.n. (Arte) Dăltiță pentru eboșe. ♦ Daltă folosită de olari, fierari, dulgheri. [< fr. ébauchoir]. Vezi definitia »

SEXAGENÁR, -Ă adj., s. m. f. (om) în vârstă de 60 de ani. (< sexagénaire, lat. sexagenarius) Vezi definitia »