ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur) Vezi definitia »

BARBOTÓR s.n. (Tehn.) Recipient folosit pentru barbotare. [< fr. barboteur]. Vezi definitia »

MONOMOTÓR, monomotoare, adj., s. n. (Avion) care este prevăzut cu un singur motor. – Din fr. monomoteur. Vezi definitia »

ADJUDECĂTÓR, -OÁRE, adjudecători, -oare, s. m. și f. Persoană care face adjudecarea la o licitație publică. – Din fr. adjudicateur. Vezi definitia »

GRĂITÓR, -OÁRE, grăitori, -oare, adj. Care grăiește; (în special) convingător, elocvent, concludent. Dovadă grăitoare. [Pr.: gră-i-] – Grăi + suf. -tor. Vezi definitia »