Definita cuvantului balanță
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă. 2. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Din fr. balance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu balanță
PRÁFTORIȚĂ, praftorițe, s. f. Pămătuf din păr, din zdrențe, din fâșii de rafie etc., fixat într-o coadă lungă, folosit pentru a scoate spuza din cuptorul de pâine, în fierărie, pentru a stropi cărbunii încinși etc.; praftură. ◊ Expr. (Fam.) A(-i) da cu praftorița = a) a vorbi mult, a trăncăni; b) a supăra pe cineva prin aluzii jignitoare. – Praftură + suf. -iță. Vezi definitia »
FILOCENOGENÉZĂ s. f. dezvoltare a comunităților vegetale sau animale. (< fr. phylocénogenèse) Vezi definitia »
URMUȘOÁRĂ, urmușoare, s. f. (Pop.) Urmuliță. – Urmă + suf. -ușoară. Vezi definitia »
șustă, șuste s. f. 1. aranjament, învoială (necinstită) între două sau mai multe persoane. 2. legătură amoroasă. Vezi definitia »
FĂTÚCĂ, fătuci, s. f. (Pop. și fam.) fetiță. – Fată + suf. -ucă. Vezi definitia »