BARCARÓLĂ, barcarole, s. f. Cântec de barcagiu sau de marinar, mai ales de gondolier venețian; compoziție muzicală care imită mișcarea legănată a valurilor sau cadența vâslelor. – It. barcarola (fr. barcarolle). Vezi definitia »

PÓLCĂ s. f. dans popular de perechi, originar din Boemia, vioi, însoțit de mici salturi, devenit dans de bal; melodia corespunzătoare. (< fr., rus. polka) Vezi definitia »

búclă (búcle), s. f. – Cîrlionț, zuluf. Fr. boucle. – Der. bucla, vb. (a ondula, a încreți), din fr. boucler; buclarisi, vb. (a greși lovitura, a o da în bară), a cărei formație nu este clară. Fiind vorba de un cuvînt curent în argoul elevilor, și avînd în vedere terminația sa, proprie înprumuturilor din ngr., presupunem că este vorba de fr. boucler „a ține la arest”, sau „a pedepsi un elev interzicîndu-i să plece”; în acest caz ar fi termen importat la începutul sec. XIX, în epoca primelor licee franceze din București și Iași. Nu este probabilă explicația lui Scriban, care pleacă de la bg. burak „sfeclă”, pentru a construi un vb. *buraklisam „mă înroșesc”. Vezi definitia »

TUBULÚRĂ, tubuluri, s. f. Bucată scurtă de țeavă îmbinată etanș cu peretele unui recipient sau al unei conducte pentru a realiza un racord sau pentru a permite scurgerea fluidului din recipient sau din conductă. – Din fr. tubulure. Vezi definitia »

prămîndă (prămấnde), s. f. – (Trans.) Parte din pomeni cuvenită dascălilor. – Var. premîndă. Lat. praebenda, prin intermediul sl. prĕbąda (Miklosich, Slaw. Elem., 30). Este dubletul lui prebendă, s. f. (venit fix acordat unui cleric catolic). Vezi definitia »