ORDINÁR, -Ă I. adj. 1. obișnuit, normal, comun. ♦ sesiune ~ă = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare; (lat.) fracție ~ă = raport între două numere întregi. 2. de calitate inferioară; prost. ◊ vulgar, grosolan; josnic. II. s. m. autoritate ecleziastică, episcop diecezan. (< fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär) Vezi definitia »

ELITÁR, -Ă, elitari, -e, adj. 1. Care aparține elitei (sociale), referitor la elită (socială), de elită (socială). 2. (Despre unele teorii, doctrine) Care atribuie elitei rolul conducător în viața socială. – Din fr. élitaire. Vezi definitia »

DEPOZITÁR, -Ă s. m. f. cel care primește ceva în depozit (2). (< fr. dépositaire) Vezi definitia »

PUPILÁR¹, -Ă, pupilari, -e, adj. Care aparține pupilei, care se referă la pupilă, de pupilă. – Din fr. pupillaire. Vezi definitia »

NELINIÁR adj. v. HETERODINARE. (Rad.) Operație de amestec, într-un element neliniar, a unor semnale cu frecvențe diferite în scopul obținerii unei translații de frecvență. [DEX '98] Vezi definitia »