Definita cuvantului ordinar
ORDINÁR, -Ă I. adj. 1. obișnuit, normal, comun. ♦ sesiune ~ă = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare; (lat.) fracție ~ă = raport între două numere întregi. 2. de calitate inferioară; prost. ◊ vulgar, grosolan; josnic. II. s. m. autoritate ecleziastică, episcop diecezan. (< fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu ordinar
BIMILENÁR, -Ă, bimilenari, -e, adj. Care are o vechime sau o durată de (circa) două mii de ani. – Din bi- + milenar. Vezi definitia »
TUNÁR, tunari, s. m. Militar care servește într-o unitate de artilerie; servant al unui tun; artilerist. ♦ Fig. Epitet dat unui sportiv care are un șut foarte puternic (și marchează multe goluri). – Tun + suf. -ar. Vezi definitia »
anastasimatár (anastasimatáre), s. n. – Carte bisericească ce cuprinde imnurile Învierii. Ngr. ἀναστάσιμος „referitor la Înviere”. Vezi definitia »
școlar s. m. sg. (tox.) codeină. Vezi definitia »
BINÁR, -Ă, binari, -e, adj. 1. Compus din două unități, din două elemente; care se divide în câte două elemente. 2. (Despre plante) Cu organele dispuse perechi. 3. (Mat.) A cărui bază este numărul doi. ◊ Relație binară = relație care are loc între doi termeni. – Din fr. binaire, lat. binarius. Vezi definitia »