CONVIEȚUÍ vb. intr. a trăi împreună cu cineva; a coabita. (după lat. convivere) Vezi definitia »

crăgúi (-i), s. m. – Copil care se joacă sărind într-un picior. Sb. kraguj „uliu” (DAR). În Banat. Vezi definitia »

șfaițuí vb. IV (reg.; despre mobilă) a lustrui. Vezi definitia »

RĂZUÍ, răzuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta un strat subțire de pe suprafața unui lucru cu ajutorul unei unelte speciale. 2. A freca un corp de o unealtă sau cu o unealtă, pentru a obține un material mărunțit. – Rade + suf. -ui. Vezi definitia »

notăluí¹, notăluiésc, vb. IV (înv. și reg.) a însemna, a consemna. Vezi definitia »