tencuí (-uésc, -ít), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește). Vezi definitia »

RECONSTRUÍ vb. tr. 1. a construi din nou, a reclădi. ◊ a reconstitui. 2. (lingv.) a stabili forma aproximativă a unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; a reconstitui (2) o limbă. (< fr. reconstruire) Vezi definitia »

săbășuí, săbășuiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a identifica, a recunoaște după fizionomie. 2. a asemui, a confunda. Vezi definitia »

foșăluí vb. IV (reg.) a pieptăna lâna cu foșălăul (v.). Vezi definitia »

APREȚUÍ, aprețuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A aprecia, a prețui (pentru calitățile sale). – Din lat. appretiare, fr. apprécier (după prețui). Vezi definitia »