ABÍL, -Ă, abili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este îndemânatic, iscusit, priceput, dibaci. ♦ Șmecher, descurcăreț. – Din fr. habile, lat. habilis. Vezi definitia »

CRENOFÍL, -Ă adj. (despre organisme) care trăiește numai în apa izvoarelor. (< fr. crénophile) Vezi definitia »

DETESTÁBIL, -Ă adj. demn de dispreț, de ură. ◊ (despre lucruri) foarte rău, cu mult sub nivelul cerut. (< fr. détestable, lat. detestabilis) Vezi definitia »

EPITRAHÍL s. n. v. patrafir. Vezi definitia »

GODEVÍL s. n. dispozitiv pentru ghidarea unui instrument sau aparat în interiorul țevilor de extracție sau a conductelor din exploatările petroliere. (< engl. go-devil) Vezi definitia »