SEMIARTICULÁȚIE s.f. Articulație între două corpuri care permite și o deplasare relativă a acestora în lungul unei axe. [Pron. -mi-ar-, gen. -iei. / < semi- + articulație]. Vezi definitia »

ESOFAGECTOMÍE s. f. rezecție a unei părți a esofagului. (< fr. oesophagectomie) Vezi definitia »

XANTODERMÍE s. f. colorare în galben a pielii. (< fr. xanthodermie) Vezi definitia »

HIPERCOLEMÍE s. f. creștere anormală a cantității de pigmenți biliari din serul sangvin. (< fr. hypercholémie) Vezi definitia »

DINAMOLOGÍE s.f. (Liv.) Studiu asupra forțelor, considerate în abstract. [Gen. -iei. / < fr. dynamologie, cf. gr. dynamis – forță, logos – studiu]. Vezi definitia »