MARCHITĂNÍE, marchitănii, s. f. 1. Locul unde își expunea mărfurile un marchitan; p. ext. mărfurile pe care le vindea marchitanul. 2. Mărfuri metalice mărunte și variate, de uz casnic. 3. Negustorie pe care o făcea un marchitan; comerț cu articole de marchitănie (2). [Var.: marchidăníe s. f.] – Marchitan + suf. -ie. Vezi definitia »

târșegíe, târșegíi, s.f. (înv.) adunare, sfat, târșag. Vezi definitia »

HIPERERGÍE s.f. (Med.) Hipersensibilitate alergică. [Gen. -iei. / < fr. hyperergie]. Vezi definitia »

rîie s. f. – Scabie. – Mr. răńe, (a) rîne, megl. rănă. Lat. aranea (Diez, I, 356; Meyer-Lübke, ZRPh., VIII, 215; Densusianu, Hlr., 186; Pușcariu 1460; REW 593), lat. *aronea › it. rogna, prov., port. ronha, fr. rogne, sp. roña (gal. raña). – Der. rîia, vb. (a căpăta rîie); rîios (mr. arînos, arănos), adj. (cu rîie; încrezut și calic). Vezi definitia »

JẮRDIE s. f. v. jordie. Vezi definitia »