Definita cuvantului pernuță
PERNÚȚĂ, pernuțe, s. f. 1. Perniță (I 1). 2. Perniță (I 2). 3. Parte proeminentă si moale a extremității labei la feline; p. ext. (impr.) proeminență situată în partea superioară extremă a copitei calului. [Var.: (reg.) perinúță s. f.] – Pernă + suf. -uță.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pernuță
BALOTÁDĂ s. f. Mișcare de dresaj înalt în care calul execută cu toate picioarele deodată o săritură în sus și înapoi. (< germ. Ballotade) Vezi definitia »
MÚFLĂ s. f. 1. cameră cu pereți refractari ai unui cuptor industrial sau de laborator, unde se introduc materialele de încălzit pentru a nu intra în contact cu combustibilul sau cu gazele de ardere. 2. sistem de scripeți pe același ax sau pe axe în prelungire, care formează o parte a palanului. (< fr. moufle) Vezi definitia »
TIFLOTÉHNICĂ s. f. ramură a tiflologiei care se ocupă cu problema materialelor didactice a aparatelor speciale pentru uzul nevăzătorilor. (< tiflo- + tehnică) Vezi definitia »
cevrícă s.f. (înv.) batistă de mătase sau pânză cu broderie; gevrea. Vezi definitia »
CĂSCĂTÚRĂ, căscături, s. f. 1. Căscat1. 2. Deschizătură, crăpătură. – Căsca + suf. -ătură. Vezi definitia »