leáfă, léfe, s.f. (reg.) 1. partea scobită a lingurii, găvan. 2. scândurică, băț. 3. lopățică. Vezi definitia »

ștubícă, ștubíci, s.f. (reg.) lădiță în care se țin uneltele întrebuințate la ascuțitul coasei. Vezi definitia »

PÓRTĂ, porte, adj. (Anat.; în sintagma) Venă portă = venă care colectează sângele încărcat cu substanțe nutritive de la organele digestive și îl transportă la ficat. – Din fr. porte. Vezi definitia »

MÍNĂ¹ s. f. 1. loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. 2. galerie săpată în frunzele sau în scoarța unei plante de către insecte. 3. (fig.) mare bogăție (ascunsă). 4. cilindru subțire de granit etc. din interiorul creioanelor sau pixurilor. 5. mijloc de luptă alcătuit dintr-o încărcătură de exploziv și un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. (< fr. mine, germ. Mine) Vezi definitia »

LOBÍTĂ, lobite, s. f. (Med.) Inflamație a unui lob pulmonar. – Din fr. lobite. Vezi definitia »