Definita cuvantului perorație
PERORÁȚIE, perorații, s. f. Parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic); p. gener. vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă. – Din lat. peroratio. Cf. fr. péroraison.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perorație
IMPETRÁȚIE s. f. acțiune prin care se obține o favoare, un beneficiu. (< fr. impetration, lat. impetratio) Vezi definitia »
PÁDIE, padii, s. f. (Reg.) Padină. – Din pad[ină] + suf. -ie. Vezi definitia »
FONOFOBÍE s. f. teamă patologică de a vorbi cu voce tare. (< engl. phonophobia) Vezi definitia »
ȘĂLVIRÍE, șălvirii, s. f. (Înv.) Înșelătorie, pungășie, escrocherie. – Șalvir + suf. -ie. Vezi definitia »
TEFROCRONOLOGÍE s.f. Cronologie având la bază studiul depozitelor vulcanice. [Gen. -iei. / < fr. téphrochronologie]. Vezi definitia »