MUCOÁSĂ, mucoase, s. f. (Anat.) Membrană care căptușește organele cavitare și canalele ce se deschid la exterior. – Din fr. muqueux, -euse, lat. mucosus. Vezi definitia »

brîncă (-ci), s. f. – 1. Anghină. – 2. Săricică (Salicornia herbacea). – 3. Erizipel. Gr. βράγχος „anghină” (Cihac, I, 38 și II, 640; Diculescu, Elementele, 477; Pascu, Beiträge, 26). DAR se referă la sb. brnka, pe care îl derivă din sl. brekno „a inflama”, dar care pare mai curînd că provine din rom. (Candrea, Elementele, 407). Vezi definitia »

sternúță, sternúțe, s.f. (reg.) ceea ce se așterne în pat. Vezi definitia »

găgăúță s.m. f. (reg.) 1. om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic. Vezi definitia »

ÎNCÂLCITÚRĂ, încâlcituri, s. f. Încâlcire. – Încâlci + suf. -tură. Vezi definitia »