PERCUȚIÚNE s. f. v. percuție. Vezi definitia »

puțicáne s.m. în vocativ (reg.) termen de adresare față de copii și tineri; puță, puțică,puțoi. Vezi definitia »

COGNAȚIÚNE s.f. Înrudire naturală în vechiul drept roman. [< lat. cognatio]. Vezi definitia »

OCLUZIÚNE, ocluziuni, s. f. 1. Închidere, astupare a unui orificiu, a unei conducte etc. în scopul opririi unui fluid care trece prin conducta respectivă. 2. Bulă de gaz rămasă în interiorul unei piese metalice după turnarea acesteia. 3. (Med.; în sintagma) Ocluzie intestinală = boală care constă în oprirea sau întreruperea circulației materiilor fecale într-un punct oarecare al intestinului; obstrucție intestinală, încurcătură de mațe. 4. (Fon.) Mișcare articulatorie care constă din închiderea canalului fonator (prin apropierea buzelor, a limbii de palat etc.) și care are ca rezultat întreruperea scurgerii curentului de aer. [Pr.: -zi-u-. – Var.: oclúzie s. f.] – Din fr. occlusion. Vezi definitia »

BURGOYNE [bə:goin], John (1722-1792), general englez. A luptat în Războiul de 7 ani, apoi a luat parte la Războiul de eliberare a Coloniilor Britanice din America de Nord. Înfrînt decisiv de insurgenți la Saratoga (1777). Vezi definitia »