râtáș, râtáșuri, s.n. (reg.) teren desțelenit, laz. Vezi definitia »

péleș, péleșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale. 5. (adj. f. sg.; în sintagmă) oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Vezi definitia »

căpúș, căpúșuri, s.n. (înv.) 1. specie de fluier sau de caval. 2. instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta; cobuz. Vezi definitia »

sufertaș (-șe), s. n. – Ansamblu de vase cu care se transportă mîncarea. – Var. sefertaș. Tc. sefer tasi, din arab. sefer „călătorie” și tas „ceașcă” (Șeineanu, II, 318; Lokotsch 1879), cf. tas. Vezi definitia »

GREIERÁȘ, greierași, s. m. Diminutiv al lui greier; greieruș. [Pr.: gre-ie-] – Greier + suf. -aș. Vezi definitia »