péleș, péleșuri, s.n. (înv. și reg.) 1. ciucure, franj. 2. îndoitura de sus a pantalonilor țărănești (nădragi), prin care se trece brăcinarul. 3. brăcinar. 4. șnur care se petrece pe la mijlocul cămășii naționale. 5. (adj. f. sg.; în sintagmă) oaie peleșă = oaie cu lână lungă. Vezi definitia »

FLĂCĂIÁȘ, flăcăiași, s. m. Diminutiv al lui flăcău; flăcăuș. [Pr.: -că-iaș. – Var.: flăcăuás s. m.] – Flăcău + suf. -aș. Vezi definitia »

coceríș (-șe), adj. – Cîrtitor, nemulțumit. Origine necunoscută. În Trans. Vezi definitia »

URDINÍȘ, urdinișuri, s. n. Deschizătură îngustă într-un stup, pe unde ies și intră albinele. – Urdina + suf. -iș. Vezi definitia »

văcăláș (-șuri), s. n. – Tencuială, tencuit. Mag. vakolás (Cihac, II, 537; Gáldi, Dict., 167). – Der. văcălui, vb. (a tencui), din mag. vakol. Vezi definitia »