ANTICÁR², anticari, s. m. Persoană care se ocupă cu achiziționarea și cu vânzarea de cărți vechi. ♦ (Înv.) Colecționar de obiecte antice; p. ext. arheolog. – Din fr. antiquaire, lat. antiquarius. Vezi definitia »

ȘTRENGÁR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar. Vezi definitia »

SOFÁR s. n. (mar.) sistem de navigație în care poziția navei este determinată cu ajutorul undelor hidroacustice. (< engl. sofar) Vezi definitia »

FIDUCIÁR, -Ă I. adj. cu valoare fictivă, convențională. ♦ monedă ~ = monedă de hârtie cu o valoare convențională și cu putere circulatorie numai în interiorul unei țări; circulație ~ă = circulație a monedei fiduciare. II. s. m. legatar care trebuie să restituie un bun în virtutea unui fideicomis. (< fr. fiduciaire, lat. fiduciarius) Vezi definitia »

CELÁR, celare, s. n. Mică încăpere în locuințele țărănești, pentru păstrarea alimentelor și a obiectelor casnice. – Lat. cellarium. Vezi definitia »