Definita cuvantului articulație
ARTICULÁȚIE, articulații, s. f. 1. Legătură între două sau mai multe oase (prin intermediul ligamentelor); locul acestei legături; încheietură. ♦ Legătură mobilă a segmentelor unui animal artropod. ♦ Legătură între două sau mai multe corpuri solide, care permite rotația lor relativă în jurul uneia sau a două axe sau în jurul unui punct. 2. (Rar) Articulare. – Din fr. articulation, lat. articulatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu articulație
PÁTRIE s. f. 1. țara unde s-a născut și trăiește cineva; loc de baștină; pământ natal. 2. loc de origine a unei idei, a unei științe, arte etc. 3. loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. (< lat. patria, fr. patrie) Vezi definitia »
-METRÍE Element secund de compunere savantă cu semnificația „măsurare”, „măsură”. [< fr. -métrie, it. -metria, cf. gr. metrion]. Vezi definitia »
TEHNOPSIHOLOGÍE, s. f. Ramură a psihologiei care se ocupă de mijloacele aplicării practice a psihologiei teoretice. – Tehno[logie] + psihologie. Vezi definitia »
SIFILIFOBÍE s.f. v. sifilofobie. Vezi definitia »
DEDENTÍȚIE, dedentiții, s. f. (Med.) Pierdere a dinților (la bătrânețe). – Din fr. dédentition. Vezi definitia »