BRĂZDĂTÚRĂ, brăzdături, s. f. Brazdă (1). – Din brazdă + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »

CĂPĂTUIÁLĂ, căpătuieli, s. f. Faptul de a (se) căpătui; p. ext. îmbogățire, parvenire; căpătuire; (concr.) rost, stare, avere. [Pr.: -tu-ia-] – Căpătui + suf. -eală. Vezi definitia »

pepeniștínă, pepeniștíne, s.f. (reg.) pepeniște, pepenet, pepenărie, bostănărie, harbuzărie. Vezi definitia »

CẤȘLĂ, câșle, s. f. 1. (Înv.) Așezământ provizoriu (turcesc sau tătăresc). 2. Așezare de păstori unde se mulg oile sau vacile; stână. – Tc. kișla. Vezi definitia »

IEROGLÍFĂ s.f. v. hieroglifă. Vezi definitia »