PLUTÓN¹ s. n. 1. subunitate militară mai mică decât compania. 2. grup de oameni (cu ocupații comune). ◊ grup compact de concurenți la o întrecere de fugă, la curse cicliste etc. (după fr. peloton, it. plotone) Vezi definitia »

NEUTRÓN s. m. particulă elementară neutră din nucleul atomului, având aproape aceeași masă cu a protonului, dar fără sarcină electrică stabilă. (< fr. neutron) Vezi definitia »

CORDÓN s. n. I. 1. cingătoare (de stofă, de piele etc.) 2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector. 3. corp fibros. ◊ structură anatomică cilindrică lungă. 4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. 6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții. ♦ ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare. (< fr. cordon) Vezi definitia »

STATION-WAGON STÉIȘN-VAGÓN/ s. n. automobil carosat pentru transportul persoanelor și al bagajelor. (< engl. station-vagon) Vezi definitia »

SAXOFÓN s. n. instrument muzical de suflat, din alamă, cu muștiuc și clape, îndoit la capăt, pe principiul clarinetului. (< fr. saxophone) Vezi definitia »