LÁNDTAG s.n. 1. (În evul mediu) Adunarea reprezentanților pe stări în principatele germane. 2. (În Germania până în 1934 și în Austro-Ungaria) Organul reprezentativ al puterii. 3. (În Germania și Austria) Organul legislativ suprem al landurilor; dietă² [în DEX și DN]. 4. Parlamentul în Liechtenstein. [< germ. Landtag]. Vezi definitia »

BEDREÁG, bedreaguri, s. n. (Reg.) Butuc, scaun sau banc de lucru pentru lemnar, rotar, cizmar. – Et. nec. Vezi definitia »

arțág (arțáguri), s. n. – 1. (Înv.) Harță, ciocnire. – 2. Caracter urît; proastă dispoziție. Mag. harcag (Philippide, Principii, 150; DAR), cf. harță. Este mai puțin probabil etimonul mag. harag „turbare” (Cihac, II, 476). – Der. arțăgaș, adj. (certăreț, scandalagiu); arțăgos, adj. Vezi definitia »

BEDREAG, Constantin (1883-1963, n. Rusca, jud. Vaslui), fizician român. Prof. univ. la Iași. Lucrări privind principiul omologiei și sistematica elementelor chimice (a propus clasificarea elementelor chimice după numerele cuntice, principal și orbital). Vezi definitia »

SFOIÁG, (1) s. n., (2) sfoiegi, s. m. 1. S. n. (Reg.) Mucegai. 2. S. m. Larvă a unei specii de gândac (Tenebrio molitor), de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu, degradând-o și făcând-o inutilizabilă. ♦ Un fel de vierme asemănător cu râma, care trăiește prin pivnițe și prin casele umede. – Din bg. svojak. Vezi definitia »