OZÉNĂ s. f. inflamație supurativă fetidă a mucoasei nazale, care duce la atrofierea acesteia și dispariția simțului mirosului. (< fr. ozène, gr. ozaina, duhoare) Vezi definitia »

TINDÚȚĂ, tinduțe, s. f. Diminutiv al lui tindă. – Tindă + suf. -uță. Vezi definitia »

CÚLĂ, cule, s. f. 1. Clădire în formă de turn, cu baza dreptunghiulară (care servea, în trecut, și ca loc de apărare). 2. (Înv.) Turn circular; cupolă, boltă. ♦ Turn boltit în palatul domnesc, în care se păstra vistieria; p. ext. vistierie, tezaur. 3. (Înv.) Beci boltit; subterană. 4. (Înv.) Conac boieresc, casă (fortificată) a proprietarului unei moșii. – Din tc. kula. Cf. bg., scr. kula. Vezi definitia »

ETNOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a unui popor; etnogenie. 2. ramură a antropologiei care studiază originea și filiația raselor și a popoarelor. (< fr. ethnogenèse) Vezi definitia »

VIOȘEÁLĂ, vioșeli, s. f. (Înv.) Voioșie. – Din vioș[ie] + suf. -eală. Vezi definitia »