TOPITÚRĂ, topituri, s. f. 1. Substanță lichidă obținută prin topirea unei substanțe solide. ♦ Spec. Metal lichid dintr-un cuptor de topit în timpul unui ciclu de topire sau de elaborare. 2. (Reg.) Slănină subțire (de pe burta porcului) care se topește pentru a se obține din ea untură; mâncare preparată din bucățele de carne desprinse de pe slănină și prăjite cu ceapă tocată. – Topi + suf. -tură. Vezi definitia »

ALBIÚȚĂ, albiuțe, s. f. Diminutiv al lui albie; albioară. [Pr.: -bi-u-] – Albie + suf. -uță. Vezi definitia »

INTRÁDĂ, intrade, s. f. Introducere în ritm de marș a unei compoziții muzicale în sec. XVI-XVII; p. gener. scurtă uvertură. – Din it. entrata, germ. Intrade, engl. intrada.. Vezi definitia »

GONDOLIÉRĂ s.f. Cântec al gondolierilor venețieni; barcarolă. [Pron. -li-e-. / cf. it. gondoliera]. Vezi definitia »

ȘEVRÉTĂ s.f. (Franțuzism) 1. Căpriță; capră mică; pui de capră. 2. Piele pentru fețe de încălțăminte, fabricată din piei de ovine imitând șevroul. [< fr. chevrette]. Vezi definitia »