CHILOGRAMMÉTRU, chilogrammetri, s. m. v. KILOGRAMMETRU. Unitate de măsură pentru lucrul mecanic, egală cu lucrul mecanic efectuat pentru ridicarea unei greutăți de un kilogram la înălțimea de un metru [Scris și: chilogrammetru] – Din fr. kilogrammètre. – [DEX '98] Vezi definitia »

NEFELOMÉTRU s. n. aparat folosit în nefelometrie. (< fr. néphélomètre) Vezi definitia »

PANTOMÉTRU, pantometre, s. n. Instrument topografic cu care se măsoară unghiurile orizontale. – Din fr. pantomètre. Vezi definitia »

BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Stâlp de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre. Vezi definitia »

METACÉNTRU s. n. intersecție a verticalelor care trec prin centrele de greutate ale volumului de apă dislocat de un corp plutitor. (< fr. métacentre) Vezi definitia »