balgíu (-ii), s. m. – În vechime, negustor sau funcționar turc care cumpăra mierea și ceara pentru sultan. Tc. balci (Șeineanu, III, 11; Lokotsch 201). În prezent ieșit din uz. – Der. balgi-bașa, s. m. (șef de balgii), din tc. balci bași; balgi-bașlic, s. n. (contribuție în miere și ceară), din tc. balci bașlik. Cuvinte introduse în sec. XVII, astăzi nefolosite. Vezi definitia »

ANOPLOTÉRIU s.m. (Pal.) Animal erbivor fosil din eocenul superior. [Pron. -riu. / < fr. anoplothérium]. Vezi definitia »

SUBROGATÓRIU, -IE adj. care substituie. (< fr. subrogatoire) Vezi definitia »

PREMONITÓRIU, -IE adj. 1. cu caracter de premoniție; prevestitor. 2. (despre simptome) care precedă o anumită boală. (< fr. prémonitoire) Vezi definitia »

FÓLIU s. n. 1. formație anatomică în formă de frunză. 2. curbă geometrică semănând cu o frunză. (< lat. folium) Vezi definitia »