Definita cuvantului peremptoriu
PEREMPTÓRIU, -IE, peremptorii, adj. (Livr.) Care nu poate fi tăgăduit, combătut cu nimic (atât este de evident); vădit, evident. – Din lat. peremptorius, fr. péremptoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu peremptoriu
-TÉLIU elem. „strat celular”. (< fr. -thélium, cf. gr. thele) Vezi definitia »
TERITÓRIU s.n. Întindere de pământ (limitată de hotare) care aparține unui stat, unei provincii, unui oraș, unei autorități etc. [Pron. -riu. / < lat. territorium, cf. fr. territoire]. Vezi definitia »
concediu, concedii s. n. (intl.) perioadă de detenție. Vezi definitia »
YTÉRBIU s.n. [-biu pron. -bìu], art. ytérbiul; simb. Yb Vezi definitia »
MÉDIU2, -IE adj. 1. de (la) mijloc, mijlociu; care formează o medie. ♦ învățământ ~ = treaptă superioară învățământului elementar; (log.) termen ~ = al doilea termen al unui silogism, care leagă ceilalți doi termeni. 2. (fig.) moderat, echilibrat, ponderat. (< lat. medius) Vezi definitia »