VERIGÁRIU s. m. v. verigar. Vezi definitia »

IU interj. (Repetat) Strigăt pe care îl scot flăcăii la horă și care însoțește strigăturile. ♦ Strigăt care exprimă spaima. – Onomatopee. Vezi definitia »

PRODÍGIU s. n. 1. eveniment extraordinar, cu caracter magic sau supranatural; minune, miracol. 2. persoană extraordinară prin talentul, virtuțile sau viciile sale. (< lat. prodigium, fr. prodige) Vezi definitia »

TRÓLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil]. Vezi definitia »

REDEMPTÓRIU, -OÁRE adj. care asigură redempțiunea; mântuitor, izbăvitor. (< fr. rédempteur, lat. redemptor) Vezi definitia »