ȘFÍCHI, (I) interj., (II) șfichiuri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în sfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee. Vezi definitia »

șechi adj. m. (reg.) bălțat. Vezi definitia »

ECHIÚNGHI adj. invar. Cu unghiuri egale. [După fr. équiangle, cf. lat. aequus – egal + unghi]. Vezi definitia »

a-i lua cuiva perdeaua de pe ochi expr. a face pe cineva să înțeleagă / să vadă clar. Vezi definitia »

cohí! interj. (reg.) zgomot care imită tusea. Vezi definitia »