podvíg, podvíguri, s.n. (înv.) 1. pedeapsă (în post și rugăciuni) impusă de preot după spovedanie; canon, penitență. 2. cingătoare purtată de călugări. Vezi definitia »

hăpălíg, hăpălíge, s.n. (reg.) par de lemn pentru fasole agățătoare. Vezi definitia »

covríg (covrígi), s. m. – Produs alimentar în formă de opt, de inel etc. preparat din făină. Bg., rus. kovrig(a), din tc. kevrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 78; Conev 96; Berneker 594; Mladenov 244). – Der. covrigar, s. m. (persoană care face covrigi); covrigărie, s. f. (prăvălie unde se vînd covrigi); covriga (var. covrigi, încovriga), vb. (a da formă rotundă, a rotunji; a încolăci; a curba, a arcui). Din rom. provine mag. kovri (Edelspacher 17). Vezi definitia »

CONTRADÍG, contradiguri, s. n. Dig de consolidare a digului principal. – Din fr. contre-digue. Vezi definitia »

frig Vezi definitia »