Definita cuvantului armonică
ARMÓNICĂ, armonici, s. f. Acordeon de dimensiuni mai reduse, acționat prin intermediul butoanelor; (reg.) armonie2. ◊ Expr. A (se) face armonică = a (se) turti. ♦ Armonică (de gură) = muzicuță (de gură). – Din germ. [Zieh]harmonika, it. armonica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu armonică
CATARÁCTĂ s.f. I. Cădere de apă pe cursul unui fluviu; complex de cascade mai mici. ♦ Cascadă. II. Boală de ochi caracterizată prin opacifierea cristalinului; (pop.) albeață. [< fr. cataracte, cf. lat. cataracta, gr. katarrhaktes – cădere]. Vezi definitia »
jigărainíță s.f. (reg.) V. jigăráie. Vezi definitia »
GELIVÚRĂ s. f. crăpătură radicală în lungul trunchiului de la coajă spre inima arborelui, datorită gerului puternic. (< fr. gélivure) Vezi definitia »
GEMĂNÁRIȚĂ, gemănarițe, s. f. (Bot.) Bujorel (2) (Orchis papilionacea). – Geamăn + suf. -ariță. Vezi definitia »
POMÓSTINĂ, pomostine, s. f. (Reg.) Parte a carului sau a căruței formată din mai multe scânduri alăturate, care alcătuiesc platforma de jos a vehiculului. [Var.: pomóștină s. f.] – Din ucr. pomostyna. Vezi definitia »