áltă dátă (în altă împrejurare) loc. adv. Vezi definitia »

CETÓNĂ s. f. denumire dată unei clase de compuși organici obținuți prin oxidarea alcoolilor secundari sau a hidrocarburilor. (< fr. cétone) Vezi definitia »

FÂLFÂITÚRĂ, fâlfâituri, s. f. (Rar) Fâlfâire. [Pr.: -fâ-i-] – Fâlfâi + suf. -tură. Vezi definitia »

BRÍPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ♦ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din scr. britva, ucr. brytva. Vezi definitia »

VENÚLĂ s.f. 1. Venă mică. 2. Nervură subțire din structura frunzelor. [< lat. venula, cf. fr. veinule]. Vezi definitia »