ASERTÓRIC, -Ă adj. (Log.) Care are caracterul unei aserțiuni. ◊ Judecată asertorică = judecată în care se afirmă sau se neagă existența a ceva, care arată o situație de fapt fără a fi dovedită. [< fr. assertorique]. Vezi definitia »

TELEMÉTRIC, -Ă adj. Referitor la telemetru sau la telemetrie; făcut cu ajutorul telemetrului. [< fr. télémétrique]. Vezi definitia »

ELÉGIC, -Ă adj. elegiac. (< germ. elegisch) Vezi definitia »

COPROLÓGIC, -Ă adj. Referitor la coprologie sau la fecale. [< fr. coprologique]. Vezi definitia »

CÓNIC, -Ă adj. În formă de con. [< fr. conique]. Vezi definitia »