TÉMNIC, temnicuri, s. n. (Reg.) 1. Adăpost în pământ, în care se țin stupii iarna. 2. Adăpost săpat în pământ pentru ocrotirea ostașilor (în timp de război). 3. (Înv.) Închisoare. – Din ucr. temnyk. Vezi definitia »

RAHIANESTÉZIC, -Ă adj., s. n. (anestezic) cu care se efectuează rahianestezia. (< fr. rachianesthésique) Vezi definitia »

ANTIPERISTÁLTIC, -Ă adj. mișcări če = mișcări care contractă esofagul, stomacul și intestinele de jos în sus. (< fr. antipéristaltique) Vezi definitia »

ALGISTÁTIC, -Ă adj., s. n. (substanță) care inhibă dezvoltarea algelor. (< fr. algistatique) Vezi definitia »

DIALÉCTIC, -Ă, dialectici, -ce, s. f., adj. I. S. f. 1. (În filozofia marxistă) Teorie generală și metodă filozofică constând în analiza și depășirea argumentelor contradictorii în scopul descoperirii adevărului. 2. (În filozofia antică) Artă de a discuta în contradictoriu, în scopul ajungerii la adevăr. 3. (În evul mediu) Logică formală. II. Adj. Care este conform cu dialectica (I) sau care o confirmă; care se bazează pe dialectică; care privește fenomenele de pe pozițiile dialecticii. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectique, lat. dialecticus. Vezi definitia »