COMPONÉNȚĂ, componențe, s. f. Totalitatea elementelor care alcătuiesc o unitate; compoziție, alcătuire. – Compon[ent] + suf. -ență (după absent-absență). Vezi definitia »

a da cu mucii de faianță expr. (adol.) a se masturba. Vezi definitia »

sâmbră, sâmbre, s.f. (înv. și reg.) 1. asociație, tovărășie. 2. întovărășire în vederea aratului sau a alcătuirii unei stâne pentru văratul oilor. 3. (reg.) sărbătoarea oilor (începutul mulsului oilor la munte). 4. timpul cât durează o întovărășire (o sâmbră). 5. (reg.) ceartă, conflict. 6. (reg.) preț. Vezi definitia »

RĂSTOÁCĂ, răstoace, s. f. Loc, gârlă unde o apă este puțin adâncă. ♦ Braț al unui râu abătut din matca lui și secat pentru a putea prinde pește. – Din sl. *rastokŭ. Vezi definitia »

FRÚNZĂ, frunze, s. f. 1. Organ principal al plantei, care îi servește la respirație, la transpirație și la asimilație, format, de obicei, dintr-o foaie verde (limb) prinsă de tulpină printr-o codiță (pețiol). ◊ Loc. adv. Ca frunza și ca iarba = numeros. ◊ Expr. A tăia frunză la câini = a nu avea nici o ocupație serioasă, a pierde vremea fără treabă; a trândăvi. 2. Compus: frunză-de-potcă = plantă erbacee cu frunze de un verde strălucitor și cu flori verzui (Chenopodium murale). 2. (În sintagma) Frunze de ferigă = boală a tomatelor, provocată de un virus și manifestată prin îngustarea foliolelor, care devin aproape filiforme, luând înfățișarea frunzelor de ferigă. – Lat. frondia (< frons, -ndis). Vezi definitia »