postélnic (postélnici), s. m. – Boier mare în vechea organizare. Era șeful cancelariei de afaceri externe, semna corespondența cu trimișii și agenții din Constantinopol, organiza audiențele, era șeful interpreților și în Mold. era pîrcălab de Iași; căpetenia lipcanilor și a călărașilor, asimilat la gradul de general de Regulamentul Organic. Sl. postelĭnikŭ „cubicular” (Miklosich, Lexicon, 638; Cihac, II, 28), de la postelja „pat”, cf. ngr. ποστέλνιϰος (Meyer, Neugr. St., II, 77). – Der. postelniceasă, s. f. (soție de postelnic); postelnicel, s. m. (slujbaș la curte sub comanda postelnicului; din sec. XVIII, desființat); postelnicie, s. f. (funcția de postelnic). Vezi definitia »

ARHEOZÓIC, -Ă, arheozoici, -ce, s. n., adj. 1. S. n. Perioadă geologică în care au apărut primele semne de viață. 2. Adj. de arheozoic (1). [Pr.: -he-o-zo-ic] – Din fr. archéozoïque. Vezi definitia »

ALGÉBRIC, -Ă, algebrici, -ce, adj. De algebră (1), privitor la algebră. – Din fr. algébrique. Vezi definitia »

SUBȚIÉTIC, -Ă, subțietici, -e, adj. (Rar) Subțire, zvelt. – Din subția + suf. -atic. Vezi definitia »

abúlic, -ă adj., s.m. f. (suferind) de abulie. (< fr. aboulique) Vezi definitia »