strănáș, strănáși, s.m. (reg.) 1. cântăreț de strană (la biserică). 2. secerător (în parte). Vezi definitia »

COCONÁȘ, coconași, s. m. (Înv. și pop.) Diminutiv al lui cocon¹. [Var.: cuconáș, conáș s. m.] – Cocon¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

TOVÁRĂȘ, -Ă, tovarăși, -e, s. m. și f. 1. Persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză. ◊ Tovarăș (sau tovarășă) de viață = soț (sau soție). 2. Termen folosit între comuniști când se adresează unul altuia sau când vorbesc despre un al treilea. 3. Epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva. 4. Asociat, părtaș (într-o afacere). 5. S. f. art. (Fam., ieșit din uz) Educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală. – Din ucr. tovaryš, rus. tovarișci. Vezi definitia »

PLUTÁȘ¹, plutași, s. m. Muncitor care lucrează la construirea plutelor sau care conduce plutele pe apă. – Plută¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

RĂDĂCINÍȘ s. n. (Cu sens colectiv) Mulțime de rădăcini. – Rădăcină + suf. -iș. Vezi definitia »