megiáș (-și), adj. – 1. Vecin, alăturat. – 2. (S. m.) Proprietar, vecin. – Var. (Mold.) megieș. Sb., cr., slov. medjaš, din sl. meždŭ „între” (Cihac, II, 191; Berneker, II, 32; Tiktin), în parte prin intermediul mag. megyés (Rosetti, BL, IX, 80), cf. bg. meždá „frontieră”. – Der. megieșesc, adj. (de vecin, de proprietar); megieși, vb. refl. (a se învecina); megieșie, s. f. (Mold., vecinătate). – Cf. meje. Vezi definitia »

psălticáș, psălticáși, s.m. (înv.) psalt, cântăreț de strană în biserică; dascăl, cantor, psaltichieș. Vezi definitia »

PORCOIÁȘ, porcoiașe, s. n. Diminutiv al lui porcoi. – Porcoi + suf. -aș. Vezi definitia »

CÓNTUȘ s. n. v. contăș. Vezi definitia »

pâclíș, -ă, adj. (reg.) morocănos. Vezi definitia »