ciovícă (-ce), s. f. – 1. Pasăre (Strix passerina). – 2. Nagîț (Vannellus cristatus). Creație expresivă, care urmărește să imite sunetele păsării; nu este sigur dacă această creație este proprie rom. (DAR) sau vreunei limbi sl., cf. slov. čovik „bufniță,” mag. csuvika „bufniță”, (Cihac, II, 56; Skok 72); cf. it. civetta, fr. chevêche (REW 4800). Hiecke 132 și DAR cred că este vorba de o onomat. proprie rom. Vezi definitia »

pecióică (-ci), s. f. – Cartof. – Var. picio(i)că, picio(r)că, pic(h)eucă. Mag. pityóka (Tiktin). Vezi definitia »

ANÉXĂ, anexe, s. f. 1. Ceea ce este alăturat sau alipit, ca element secundar sau dependent, pe lângă altceva mai important; material suplimentar care dezvoltă sau lămurește un text. 2. (Anat.) Țesut, formație sau organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcții comune. ◊ Anexe embrionare = formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției. – Din fr. annexe. Vezi definitia »

LÓNJĂ s. f. piesă mobilă ajutătoare, la învățarea unor mișcări acrobatice, în gimnastică, sărituri în apă etc. ◊ curea de piele, coardă pentru dresajul cailor și câinilor. (< fr. longe) Vezi definitia »

FOTOKINOGRÁMĂ s.f. Imagine obținută la fotokinograf. [Cf. fr. photokinogramme]. Vezi definitia »