CLONCĂITÚRĂ, cloncăitúri, s. f. Cloncăneală. (cloncăi + suf. -tură) Vezi definitia »

ZIGÓMĂ s.f. (Anat.) Prelungire a osului temporal. [< fr., gr. zygoma]. Vezi definitia »

NARCOTÍNĂ, narcotine, s. f. Substanță extrasă din opiu, folosită în farmacie ca antipiretic și tonic. – Din fr. narcotine. Vezi definitia »

LICÉNȚĂ s. f. 1. titlu la terminarea studiilor superioare, prin care se acordă dreptul de a exercita o profesiune; examen dat pentru obținerea acestui titlu; diploma obținută. 2. contract prin care posesorul unui brevet de invenție acordă unei persoane sau statului dreptul de a folosi sau valorifica invenția sa. 3. autorizație dată de stat unui particular pentru exercitarea unui anumit comerț, a unei anumite industrii sau pentru a importa și exporta mărfuri. 4. atitudine, purtare care întrece limitele bunei-cuviințe; lipsă de respect pentru formele obișnuite. 5. figură retorică prin care oratorul îndrăznește să arate preopinenților că e just ceea ce ei resping eronat. ♦ ~ poetică = abatere ușoară de la regulile de pronunțare și scriere corectă a cuvintelor, din necesități prozodice. (< fr. licence, lat. licentia) Vezi definitia »

nuchíță, nuchíțe, s.f. (reg.) nucă mică; nucșoară. Vezi definitia »