CRUCIÁDĂ s. f. 1. nume dat expedițiilor cu caracter militar întreprinse în evul mediu de țările din Europa apuseană în Orientul Apropiat, care, sub pretextul eliberării locurilor sfinte de sub musulmani, urmăreau cucerirea de noi teritorii; (p. ext.) orice expediție militară împotriva unor eretici sau a adepților altei religii. 2. (fig.) campanie, luptă. (după fr. croisade, it. cruciata) Vezi definitia »

BELIGERÁNȚĂ s. f. calitatea de beligerant; stare de război. (< fr. belligérance) Vezi definitia »

PROTROMBÍNĂ, protrombine, s. f. (Biol.) Substanță inactivă din sânge care se transformă în trombină. – Din fr. prothrombine, engl. prothrombin. Vezi definitia »

CETÉNĂ s. f. gaz cu miros înecăcios obținut prin piroliza acetonei. (< fr. cétène) Vezi definitia »

júbră (júbre), s. f. – Erupție, spuzeală. Mag. zsébre „într-o pungă” (Drăganu, Dacor., IX, 210). Sînt greșite der. propuse de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256 (gr. σαπρός „murdar”) și Cihac, II, 161 (sl. svrŭbŭ „jeg”). Vezi definitia »