Definita cuvantului jubră
júbră (júbre), s. f. – Erupție, spuzeală. Mag. zsébre „într-o pungă” (Drăganu, Dacor., IX, 210). Sînt greșite der. propuse de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256 (gr. σαπρός „murdar”) și Cihac, II, 161 (sl. svrŭbŭ „jeg”).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu jubră
TERMOMORFÓZĂ s. f. (biol.) morfoză atribuită temperaturii. (< fr. thermomorphose) Vezi definitia »
UREDINOFLÓRĂ s.f. (Bot.) Floră cuprinzând uredinalele. [< fr. urédinoflore]. Vezi definitia »
PATRILINIARĂ [adj. f.?] 1) Despre familiile care sunt legate pe parte bărbătească, cu rude provenite din același tată. Statutul tatălui era unul cu substrat mitic. În limbile indoeuropene existau doi termeni pentru tată: pater (predominant ca utilizare mitologică – Jupiter = Dyeu pater!) și atta (ca adresare familială).
Se poate delimita familia extinsă patriliniară, atunci când familiile sunt legate pe linie bărbătească, iar când legatura este stabilită pe linie feminină se numește matriliniară Vezi definitia »
tărcătúră, tărcătúri, s.f. (reg.) 1. combinație nereușită de culori; împestrițătură. 2. obiect tărcat. Vezi definitia »
CĂTÍNĂ, cătini, s. f. Numele a două specii de arbuști spinoși: a) cătină roșie, cu frunze mici în formă de solzi, cu flori roz sau albe și cu fructe roșii, cultivat ca gard viu; tamariscă (Tamarix ramosissima); b) cătină albă, cu frunze înguste, lanceolate, argintii, cu flori mici cafenii și cu fructe galbene-portocalii (Hippophaë rhamnoides). – Probabil lat. catena. Vezi definitia »