STATOCÍT s.n. (Biol.) Celulă care conține statolite. [Cf. gr. statos – care stă, kytos – celulă]. Vezi definitia »

preaîmpistrít, -ă, adj. (înv.; despre oameni și îmbrăcămintea lor) împodobit foarte mult sau peste măsură; preapăstrat. Vezi definitia »

BACULÍT (‹ fr. {i}; lat. baculus „băț”) s. m. (PALEONT.) Cefalopod amonit cu cochilia dreaptă, care a trăit în Cretacicul superior. Vezi definitia »

pădăít, -ă, adj. (reg.; despre casă) curățat, văruit. Vezi definitia »

NECITÍT adj. v. TĂIA (I. 1.). A despărți, a separa ceva în bucăți cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice și chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăți. ◊ Expr. A-și tăia (singur) craca (sau creanga) de sub picioare = a-și primejdui situația printr-o acțiune negândită. A tăia nodul gordian = a găsi soluția unei probleme grele, a rezolva, a clarifica o situație încurcată. Poți să tai lemne pe dânsul, se spune despre cineva care doarme adânc. ♦ Spec. A desprinde, a desface filele unei cărți necitite, unite la margini. [DEX '98] Vezi definitia »