REZULTÁNTĂ s.f. 1. Forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. ♦ (Mat.) Suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 2. (Fig.) Efectul combinat al mai multor cauze. [< fr. résultante]. Vezi definitia »

NEUROLÍZĂ s.f. Distrugere a țesutului nervos. [< fr. neurolyse, cf. gr. neuron – nerv, lysis – desfacere]. Vezi definitia »

úmbră (-re), s. f. – Întunecime, lipsă de lumină. – Mr. aumbră, megl. umbră. Lat. ŭmbra (Pușcariu 1798; REW 9046), cf. it., prov., cat. ombra, fr. ombre. – Der. umbrar, s. n. (adăpost împotriva arșiței); umbratic (var. umbratec), adj. (umbros), cu suf. -atic (după Pușcariu 1799, din lat. umbraticus); umbros (mr. aumbros), adj. (umbrit), cf. lat. umbrōsus (Pușcariu 1802; REW 9050); umbri, vb. (a ține, a da umbră; a acoperi, a proteja, a adăposti, a adumbri; a estompa), pe care Densusianu, Hlr., 150 și Pușcariu 1800 îl considerau drept reprezentant al lat. *ŭmbrῑre ‹ ŭmbrescĕre, cf. mr. aumbredz; umbriș, s. n. (loc cu umbră); umbrelă (var. umbreală), s. f. (apărătoare de ploaie), din it. ombrella, fr. ombrelle, cf. ngr. ὀμπρέλα, tc. omrela; umbrelar, s. m. (fabricant sau vînzător de umbrele). Vezi definitia »

NEOGENÉZĂ s. f. (anat.) formare a unui nou organ. (< fr. néogenèse) Vezi definitia »

CONDIȚIONÁLĂ s. f. v. condițional [în DN]. Vezi definitia »