IMPERFECTÍV, imperfective, adj.n. (Despre aspectul verbelor; și substantivat, n.) Care arată că acțiunea verbului este în desfășurare sau se repetă, fără să indice termenul sau rezultatul ei. – Din fr. imperfectif. Vezi definitia »

PARTICIPATÍV, -Ă adj. cu caracter de participare; implicat. ◊ care manifestă spirit de colaborare; (p. ext.) entuziast. (< fr. participatif) Vezi definitia »

SUCCESÍV, -Ă adj. (și adv.) care se succedă neîntrerupt. ◊ progresiv, treptat. (< fr. succesif, lat. successivus) Vezi definitia »

FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif. Vezi definitia »

DECONGESTÍV, -Ă adj., s. n. (medicament) care descongestionează. (< fr. décongestif) Vezi definitia »