Definita cuvantului factitiv
FACTITÍV, factitive, adj. (În sintagma) Verb (tranzitiv) factitiv (și substantivat, n.) = verb tranzitiv care arată că subiectul determină pe cineva să îndeplinească o acțiune; verb cauzativ. – Din fr. factitif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu factitiv
RETROCESÍV, -Ă, retrocesivi, -e, adj. (Jur.) Care comportă o retrocesiune. – Din fr. rétrocessif. Vezi definitia »
TERMINATÍV, -Ă adj. 1. care constituie o terminație (2). 2. referitor la rezultatul unei acțiuni. (< fr. terminatif) Vezi definitia »
COERCITÍV, -Ă, coercitivi, -e, adj. (Livr.) Care are puterea, dreptul de a constrânge. – Din fr. coercitif. Vezi definitia »
GRIV, -Ă, grivi, -e, adj. (Pop.; despre câini, păsări etc.) Pătat cu alb și negru; pestriț, grivei. ♦ (Substantivat) Câine sau cățea cu blana de culoare pestriță. ◊ Expr. (E) departe griva de iepure, se spune cuiva care se află departe de adevăr. – Din bg. griv. Vezi definitia »
PARTICIPATÍV, -Ă adj. Cu caracter de participare. [Cf. it. participativo]. Vezi definitia »