LEUCOCITÓZĂ s. f. creștere a numărului de leucocite în sânge în procesul de apărare a organismului împotriva infecțiilor. (< fr. leucocytose) Vezi definitia »

PĂSĂRÚICĂ, păsăruici, s. f. Păsărea. [Var.: păserúică s. f.] – Pasăre + suf. -uică. Vezi definitia »

BROWNIÁNĂ [BRAU-] adj. mișcare browniană = mișcare continuă a particulelor microscopice, în suspensie într-un lichid, datorită agitației moleculare. (< fr. brownien) Vezi definitia »

ÁRTĂ, arte, s. f. 1. Formă a conștiinței sociale care oglindește realitatea în imagini estetice; totalitatea operelor care aparțin acestei forme a conștiinței sociale. ◊ Artă cu tendință = formulă (folosită îndeosebi de criticii literari progresiști din trecut) prin care se definește funcția socială a artei; artă militantă. Artă pentru artă sau artă pură = concepție idealistă care pretinde că arta ar avea un scop și o valoare „în sine” și că ar fi indiferentă față de clasele sociale. Artă decadentă = artă cu conținut corupător, imoral, caracteristică în special burgheziei imperialiste. Operă de artă = operă rezultată din activitatea artistică creatoare. Om de artă = persoană care desfășoară o activitate artistică sau care studiază probleme de artă. Artă plastică = artă care folosește forme și culori (sculptură, pictură etc.). Arte frumoase = pictură, sculptură, gravură, (în trecut și) arhitectură, poezie, muzică și dans. (În trecut) Artă poetică = tratat care cuprindea regulile de urmat la alcătuirea operelor literare. Artă populară = creație artistică, de obicei anonimă, realizată de popor. ◊ Expr. De amorul (sau de dragul) artei = în mod dezinteresat. 2. Îndemânare într-o activitate; pricepere, măiestrie. ♦ Îndeletnicire care cere îndemânare și anumite cunoștințe. ◊ Arte liberale = discipline care se studiau în învățământul evului mediu. Artă militară = ramură a științei militare care se ocupă cu metodele privitoare la ducerea operațiilor militare. Arte grafice = tehnica reproducerii și a multiplicării sub formă de imprimate sau cărți a originalelor scrise sau desenate. Artă culinară = meșteșug în pregătirea mâncărurilor. – Fr. art (lat. lit. ars, -tis). Vezi definitia »

almóină (-ne), s. f. – (Înv.) Pomană. – Var. alimojnă. Lat. eleemosyna, prin intermediul sl. almužno (Berneker 27; DAR). – Der. almojnean, s. m. (cerșetor), cuvînt rar, cules de la românii din Iugoslavia; alimojdii, s. f. (fleacuri, nimicuri), în Munt. Vezi definitia »