BELGI s. m. pl. Uniune de triburi celtice populând, în antichitate, teritoriul dintre Sena și Rin, care au fost supuse de romani în sec. I a. Cr. – Din fr. Belges. Vezi definitia »

LĂRGÍ, lărgesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face (mai) larg; a da sau a căpăta lărgime; a (se) întinde. ♦ Fig. A da amploare, a extinde. ♦ Fig. A se împrăștia, a se răspândi. – Din larg. Vezi definitia »

BÍGI-BÍGI s. n. invar. Pastă gelatinoasă comestibilă (roșie), dulce, amestecată cu miez de nucă, asemănătoare cu rahatul. – Cf. tc. cici bici. Vezi definitia »

horcégi s.m. pl. (reg.) ceapă mică de pus în pământ; orceag, arpagic. Vezi definitia »

șofârnogí, șofârnogésc, vb. IV (reg.) a (se) schilodi. Vezi definitia »