a da în bâlbă expr. a se bâlbâi; a vorbi incoerent. Vezi definitia »

giuvélă, giuvéle, s.f. (înv.) giuvaier. Vezi definitia »

rîpă (-pe), s. f. – Abis, prăpastie, hău. – Var. Trans. de S. ripă. Mr. arîpă, megl. rǫpă, istr. ărpĕ. Lat. rῑpa (Pușcariu 1467; REW 7328), cf. alb. rip (Philippide, II, 652), v. it. ripa, prov., cat., port. riba, fr. rive. – Der. rîpos (var. rîpănos), adj. (plin de rîpe, abrupt). Din rom. provine rut. rypa (Miklosich, Wander., 19; Candrea, Elemente, 404). Vezi definitia »

COLIVIOÁRĂ, colivioare, s. f. Diminutiv al lui colivă. – Colivă + suf. -ioară. Vezi definitia »

MIZÉNĂ s. f. catarg al unei nave, între botul acesteia și arborele central. (< fr. misaine) Vezi definitia »